E lung Pământul, ba e lat,
Dar ca Săgeată de bogat
Nici astăzi domn pe lume nu-i,
Și-avea o fată, -fata lui-
Icoană-ntr-un altar s-o pui.
La închinat.
„Nunta Zamfirei” – George Coşbuc
Povestea nunții Cristinei și a lui Cornel e asezonată cu voie bună, neconvențional și… valoare adăugată. Curajul mirilor de a fi altfel și dorul de Bucovina, după cum ne-a împărtășit Cristina, i-a determinat să-și organizeze uniunea în stil tradițional, cu respectarea obiceiurilor încă înțelese și potrivite sufletului.
Ce s-a întâmplat și cum, vă invit a urmări în continuare!
Și dac-a fost pețită des,
E lucru tare cu-nțeles
Dar dintr-al prinților șirag,
Câți au trecut al casei prag,
De bună seamă cel mai drag
A fost ales.
„Nunta Zamfirei” – George Coşbuc
„Trei nunți binecuvântate cu ploaie… așa… ca să ne poarte noroc” – Cristina
În luna lui Făurar, după ce Cornel ceruse părinților Cristinei mâna fiicei lor, viitorii miri decideau să facă nunta într-o zi de sâmbătă, în Moldova de peste Prut, locul de obârșie al amândurora. Aici, cu puține excepții, bisericile ortodoxe funcționează pe stil vechi, iar oficierea cununiei religioase trebuie să aibă loc vinerea sau duminica. Pentru că nașii, oameni dragi din Bucovina, și alți invitați ar fi fost supuși oboselii din cauza drumului lung, Cornel și Cristina au luat decizia care avea să transforme vara anului 2014 într-o perioadă extra-ordinară.
Trei luni, trei locații… trei nunți.
I. Cununia civilă în București.
În ziua care a marcat solstițiul sau începutul verii astronomice, Cornel și Cristina au spus DA, Desigur!
II. Cununia religioasă în Bucovina, Rădăuți.
În ziua de 12 a lunii lui Cuptor, viitori miri, îmbrăcați în costum popular bucovinean, desăvârșeau taina căsătoriei în lăcaș sfânt, ctitorit de domnitorul Ștefan cel Mare.
Într-un ținut atins de condeiul istoriei, îmbogățiți sufletește, Cristina și Cornel trăiau intens emoția binecuvântării uniunii lor, confirmându-li-se că a dedica fiecărui pas o zi de sărbătoare a fost o decizie corectă.
Iile, bundițele, catrințele, brâiele și traistele au fost cusute și brodate în Rădăuți, iar cizmele mirelui au aparținut bunicului nașei.
Pentru a adăuga o notă de bucurie, nașii le-au pregătit o masă cu bucate tradiționale gătite împreună cu părinții lor. După slujba de oficiere, s-au îndreptat toți către casa primitoare a familiei Chifan, unde au celebrat momentul.
III. Petrecerea nunții în Orheiul Vechi, Republica Moldova
Ultima lună de vară a reprezentat și momentul dedicat jocului, veseliei și, nu în ultimul rând, elementelor tradiționale care au îmbogățit cultural nunta Cristinei și a lui Cornel, de la Château Vartely din Orhei, R. Moldova.
Mirii au întâmpinat nașii cu pâine și sare, i-au “însemnat” cu prosoape brodate de bunica lui Cornel și le-au închinat colaci în semn de prețuire și respect, nu înainte de a le spăla mâinile în apă cu trandafiri.
În pas profesionist de tango, după Valsul nr. 2 de Dmitri Shostakovich, Cristina a transformat obiceiul dezlegatului miresei într-un act neconvențional: “mi-am scos intenționat voalul și am mai călcat peste o convenție”.
A fost parcă un vis, mărturisesc mirii.
Și-a zis: “Cât mac e prin livezi,
Atâția ani la miri urez!
Și-un prinț la anul! Bland și mic,
Să crească mare și voinic,
Iar noi să mai jucăm un pic
Și la botez!
„Nunta Zamfirei” – George Coşbuc
Furnizori/Colaboratori in realizarea acestui eveniment
Verighete: Zehava – Createur Joaillier
Fotografi: Ovidiu Lesan (Suceava, România) și Roman Rybaleov (R. Moldova)
Muzica populara: formatia Lautarii din Chisinau (Cornel Botgros) si Ion Paladi.
Locația petrecerii din R. Moldova: Chateau Vartely, Orhei, R. Moldova
