Legenda spune că dacă îți petreci vara în Vama Veche, sigur îți vei găsi pereche. Iată că aceasta s-a adeverit pentru Andreea și Constantin care în urmă cu 3 ani, s-au văzut și s-au plăcut undeva la capătul hotarului românesc. Povestea lor a mers mai departe până în zi de azi când cei doi și-au jurat iubire veșnică.
Strâns legați de tradițiile și obiceiurile românești, mirii au ales să își unească destinele la starea civilă, pe 25 Iunie 2022, avându-i aproape pe toți cei dragi sufletului lor, într-un cadru restrâns, dar încărcat de iubire. Andreea ne-a povestit cu mare emoție fiecare etapă de pregătire a evenimentului, un proces ce a durat 3 zile, chiar ca în povești.
3 zile și 3 nopți
“Toate pregătirile au durat 3 zile și tot ce am ales să facem are o semnificație aparte. Cred cu tărie în originile și legăturile cu străbunii noștri, toate aceste evenimente importante din viața noastră constituind parcă o punte de legătură cu ei. Noi suntem cei ce le călcăm pe urme, trăgând învățăminte pe tot parcursul vieții, și dându-le mai departe urmașilor noștrii.”, sunt vorbele Andreei care parcă ne îndeamnă să nu uităm niciodată de unde am plecat și care ne sunt rădăcinile.
Dar povestea este doar la început. Citiți mai departe articolul pentru a afla ce s-a mai petrecut în 3 zile de găteală și emoție.
“Noi ne-am ocupat de tot: eu am pregătit prăjiturile și tortul, am închiriat mesele și scaunele, mi-am imaginat și creat decorul și aranjamentele, am fost de 100 de ori la cumpărături, am cules flori de pe deal și am pus totul cap la cap; mamele au pregătit bucate alese pentru întreg evenimentul, iar feciorii s-au ocupat de muzică, băutură, aranjarea curții, de unde nu puteau lipsi gheața, luminile, grătarul și voia bună! Ce să mai, o echipă pe cinste!”
Bunătăți dulci de casă
Implicați trup și suflet în organizarea nunții lor, Andreea și Constantin au optat pentru preparate realizate chiar de ei, cu multă pasiune și pricepere:
“Pentru că debordam de energie mi-am pus la treabă și pasiunea pentru prăjituri. Am ales să îmi pregătesc propriul tort de cununie și să fie unul cum nu mai făcusem vreodată până atunci…cu trei etaje. Mari emoții am avut încă din dimineața când am început să coc fiecare blat în parte. Într-o zi am copt toate blaturile tortului și celelalte prăjituri, iar în următoarea zi le-am asamblat. Tortul a fost mirific, s-a înălțat falnic purtând grațios toate cele 3 etaje, fără să se clatine măcar un pic în fața emoțiilor și trăirilor noastre!
Tortul a avut blat de Red Velvet Cake pe care l-am însiropat cu cafea și ornat cu o combinație de Ermine Icing și Creme Cheese Frosting. Florile naturale din grădină pregătite pentru ornat, nu și-au mai găsit locul pe tort, lucru care nu i-a oprit pe invitați să îl savureze din plin!
Am mai facut un Lemon Pound Cake cu mac, ușor, de vară și cu o pronunțată aromă de lămâie. Și pentru o notă ușor orientală am mai copt o prajitură inspirată de minunata Nigella Lawson, o prăjitură cu pere, fistic și apă de trandafiri pe care am ornat-o cu petale de trandafiri de dulceață din grădina mamei. O delicatesă!”
Mireasa ne-a oferit multe detalii și despre cum a fost amenajată curtea unde a avut loc nunta, cum a decurs cununia și ce haine tradiționale a ales să poarte.
Cununie de Sânziene
Mare atenție și migală au fost necesare în ziua cununiei pentru amenajarea decorului în care s-a desfășurat întregul eveniment:
“…timpul se scurgea repede și emoțiile creșteau vertiginos ca și căldura de afară. Până la orele amiezii când urmau să ajungă primii invitați, au mai rămas multe de făcut: mesele să fie pregătite, barul cu cocktail-uri să fie amenajat, masa cu prăjituri să fie încărcată cu toate bunătățile, havuzul cu bere să fie plin cu gheață, băuturile toate sa fie reci, grătarul să sfârâie, noi toți să fim gătiți și pregătiți, iar eu… mai ales eu, să fiu fresh, machiată și îmbrăcată, gata de primirea invitaților și a primarului“, ne povestește mireasa.
Culorile și aranjamentele alese au avut ca punct central de inspirație sărbătoarea Sânzienelor și ia moștenită de la bunica Andreei, integrându-se armonios în spațiu și decor, și creând o atmosferă caldă și primitoare. “Galbenul nu putea lipsi, întrucât acesta se găsește și în cusătura iei și în floarea de sânziană și în bucuria Soarelui.” Din același motiv, pentru a se asorta cu hainele mirilor, roșul a constituit culoarea predominantă pentru buchetul de mireasă și tort.
A fost un eveniment în care fiecare detaliu a avut o simbolistică aparte, spre exemplu perdeaua de panglici colorate, care nu este un simplu element de decor, ci un portal magic despre care Andreea ne-a povestit mai multe:
“Semnificația porții sau a portalului este una de mare însemnătate pentru mine. Trecerea prin poartă este, cel mai adesea în sens simbolic, o trecere de la profan la sacru. Acesta este și înțelesul porților catedralelor. Cununia este în viziunea mea tot o trecere, marchează schimbarea statutului, intrarea pe o nouă cale pe care nu mai ești singur, ci însoțit de persoana iubită, trecerea de la relație la familie și de la iubiți la soț și soție.
Panglicile au și ele semnificații ascunse, acestea fiind apropiate de simbolistica nodului și a legăturii ce se întărește la cununie între cei doi soți. Portalul de panglici înnodate mai poate face, în viziunea mea, legătura dintre Pământ și Cer, de unde bunica mă privea în ziua cununiei purtând IA primită de la ea.
Plecând tot de la ideea de petrecere câmpenească și obiecte moștenite de la bunici, am organizat în grădină o zonă de socializare în care baloții de paie au ținut loc de canapele în aer liber. Pe aceștia am așezat macaturi colorate țesute la război de bunica lui Constantin și așa am adus laolaltă arta populară și istoria familiilor noastre din două zone diferite: Câmpulung Muscel și Axintele, Ialomița.”
Au spus DA și v-am spus povestea așa!
Un DA spus din toată inima, o clipă transformată în eternitate, un moment scurt și intens, cu o însemnătate nemărginită, oameni dragi ce le-au fost martori pecetluirii unei povești minunate de iubire.
Piesa vestimentară despre care Andreea ne-a relatat cu mare emoție este ia românească, un veșmânt cu o mare însemnătate, un simbol unitar al românilor:
“Bunica își dorea tare mult să trăiască să mă vadă mireasă și să joace hore la nunta mea, însă firul vieții ei s-a terminat la scurt timp după ce ne-am logodit. De aceea am avut-o în gând și m-am inspirat din poveștile și istoria lăsată de ea pentru organizarea cununiei.
Bunica era din Nămăiești, un sat imediat după Câmpulung Muscel și mi-a lăsat moștenire costumul popular complet al mamei ei. Pentru mine acest costum a fost mereu o sursă de fascinație și nu aveam voie sa îl port decât cu acordul ei. Atunci poate nu înțelegeam de ce atâta strictețe, dar acum îl păzesc și eu ca pe ochii din cap.
Tot ceea ce facem are un rost și o semnificație, de aceea am ales sa port IA bunicii și marama la Cununia noastră de Sânziene. O onoare mai mare nu cred că i-aș fi putut aduce bunicii cu o astfel de moștenire culturală și de familie.
Noi suntem ceea ce ne-au lăsat și învățat străbunii noștri, o legătură ce s-a aprofundat de când Bunica nu mai e, și tot de aici derivă și inspirația pentru evoluția mea artistică. Am ales două fotografii de familie care mi-au stat bază pentru alegerea portului la cununie: cea cu bunicul meu, Zahn Ludwig, jumătate elvețian (fotografie realizată în jurul anilor 1932), de unde am luat modelul de fustă plisată purtată de străbunica la nunta surorii ei și poza în care Bunica Aglaia avea un an (1937) și era ținută în brațe de sora bunicii ei. Mama bunicii mele, cea din dreapta, poartă exact IA pe care o port eu astăzi.
IA mai avea mici părți din model neterminate pe care Bunica le-a finalizat cu câțiva ani în urmă și i-a cusut un nou guleraș pentru ca eu să păstrez IA completă. Este un model aparte care nu îmi seamănă cu nimic din ce am văzut până acum, nici ca formă, nici ca paletă cromatică. Presupun că este o ie cusută sub influența modei atelierelor de țesut pe care Casa Regală a Reginei Maria le avea în zonă.
Marama e lungă de 3,60 m și e țesută din borangic, cum se purta în zona Muscelului. Aici, în contextul căsătoriei, marama este de o importanță majoră, deci ea nu este doar o completare estetică a cămășii, ci o purtătoare de simbol, la fel ca și legătoarea de cap de care este prinsă.
Marama este semnul ce marchează trecerea din rândul fetelor în cel al femeilor măritate. În ceremonia tradițională a nunții la români, acest moment al „învelirii” era și este foarte important, marcând un rit de trecere. Cu alte cuvinte, acoperirea capului la femei are și o evidentă funcție de cult fiind legată de cutuma afirmării statutului social. Marama este de altfel de origine orientală, unde turbanul este un simbol al demnității, al puterii și al investiturii, acesta ținând locul coroanei.
„Coroana” mea, legătoarea de cap sau „fruntarul” cum se numește în Muscel este o fâșie de catifea decorată cu mărgele și paiete strălucitoare, cusută cu modele geometrice sau florale ce fixează marama pe frunte. Fruntarul, din ce am văzut, se poartă pe cap ca o bentiță, însă tocmai datorită simbolisticii coroanei am ales să îl port vertical, oferind astfel și volum întregii estetici.
În pieptănătură sau în diferitele acoperăminte pentru cap se regăsește și întreaga simbolistică a părului. O pieptănătură de ceremonie se distinge de celelalte și tinde să dea celui sau celei care o poartă o putere magică, similară întrucâtva unei coroane. După forma sa rotundă și înaltă, acoperământul sau fruntarul, în cazul meu, poate simboliza acordul cu pământul, elanul spre cer sau chiar poate fi asociat fecundității prin asemănarea cu un cerc, prin excelență un simbol feminin.
Pentru mine pieptănătura a fost împreună cu încălțămintea un element modern, ambele susținând piesele textile prin simplitate și transparență. Sandalele din plastic transparent nu au distras privirea de la maramă și au completat-o în același timp, accentuând ideea de material fin, translucid.”
Petrecere câmpenească
Tradiția românească spune că orice eveniment fericit trebuie încununat cu o petrecere pe cinste și “cum sărbătoarea de Sânziene este o sărbătoare solară și agrară, am anunțat o petrecere câmpenească cu grătar făcut în grădină și vin ținut la rece în roaba cu gheață.“
Bucuria mirilor a fost împărtășită și de invitați, “După toate acele emoții unice și copleșitoare ale ceremoniei, am trăit un val de bucurie și împlinire nemărginit privind toți invitații așezați la mesele gătite de noi. Mă hrănea fericirea ce plutea în aer, admirându-i pe toți cei prezenți atunci, acolo, pentru noi, părinți, rude și prieteni care poate nu se mai întâlniseră niciodată și care acum ne umpleau curtea de veselie și bună dispoziție. A fost unul din cele mai frumoase momente pe care le-am trăit!”
Să vă fie povestea lungă și magică, la fel ca ziua cununiei voastre!
Tradiția se poartă mai departe
Andreea creează zi de zi eșarfe de mătase pictate manual, iar noua colecție va fi inspirată din portul tradițional românesc. Un proiect de mare cinste pentru promovarea culturii și tradiției românești. Mai multe detalii pe site-ul ei : andreeazahn.com
Vă dorim trai binecuvântat cu iubire curată și armonie!
Furnizori/Colaboratori în realizarea acestui eveniment:
Locație: Băicoi, Prahova, în curtea casei părintești
Eveniment: Cununie de Sânziene
Fotograf: Matchbox Film – Florina Dumitrache
Tortul: realizat de mireasă
Mărturii: Florina Dumitrache
Organizare și decor: Mirii împreună cu părinții lor și prietenii, Nicoleta Stoica, Nicu Untescu, Florina Dumitrache și Bogdan Drumea
