La Copac Revendică

Licori veseloase și bucate alese, că de la moftangiu la chefliul de soi, ne e dor tuturor de vremurile vechi și bune. Și toți ne ținem nițel jupâni.

Puțini sunt petrecăreții Bucureștilor care să nu fi auzit deja de Cârciuma La Copac. Însă dacă încă nu i-ai trecut pragul, ca un muşteriu consumator „cu nas” ce eşti, dacă mergi dinspre Magheru pe Arthur Verona şi faci brusc la stânga pe strada Pitar Moş, la numărul 23, vei găsi locul sus numit. N-ai cum să-l ratezi, înainte să-l vezi din drum vei fi recunoscut deja semnele de voie bună pe care o asemenea instituție o întreține și încurajează. Atmosfera din alt veac te cheamă vara la o halbă cu bere rece pe terasa umbroasă, chiar sub faimosul copac (de fapt, un dud bătrân ce-a văzut multe sub ramurile lui în peste suta de ani pe care i-a trăit) şi iarna la o pălincă galbenă ori o cană cu vin fiert, la căldura teracotelor vechi ce străjuiesc pereţii înalți ai casei boierești.
Foaia de băuturi are toate cele trebuincioase unui stabiliment care se respectă: vinuri vechi și noi, şi la sticlă şi la cupă, crud, șpriț sau fiert cu scorțișoară și măr, bere de la gheaţă, ţuici românești și alte numeroase tării streine.
Iar când se pune soarele în dreptul stomacului și băutura stârnește foamea, chefliii se pot ghiftui şi cu de-ale gurii alese din Foaia de mâncări, plină de bucate gustoase, pregătite după rețete de casă tradiționale, numai din componente naturale și de înaltă calitate. De la gustări ușoare, precum zacusca de casă, brânză de oaie sau capră, slăninuța cu ceapă roșie sau cârnații uscați, la felurite ciorbe, grătare sfârâite acompaniate de diferite garnituri și murături in sare, toate numa’ bune să se așeze de podină pentru băuturile ce sigur vor mai fi cerute.
Lume bună, muzică pentru urechile cunoascătoare și ambianță veselă, contagioasă.