Muzeul Satului Valcean

Muzeul Satului Vâlcean si-a conturat profilul sau tematic înca din 1974 sub forma unui sat muzeu, menit sa reconstituie pe o suprafata de 8 hectare, imaginea functionala a unei asezari rurale traditionale, cu toate institutiile sale social-culturale.

În organizarea acestui muzeu în aer liber, s-a tinut cont de câtiva factori constitutivi ai unui sat adevarat – formele de relief ale zonei, vatra si hotarul lui cu toate elementele sale – în functie de care au fost amplasate gospodariile si constructiile comunitare, transferate din diferitele localitati ale judetului Vâlcea.

În prezent muzeul este reprezentativ prin cele patru sectoare ale sale:

1. Sectorul Gospodarie – locuinta cuprinde un numar de 42 unitati si peste 12.000 piese muzeistice, ilustrând structura gospodariei, în functie de ocupatiile traditionale: agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea animalelor sau o serie de mestesuguri si tehnici populare, urmarind în acelasi timp, diversitatea si evolutia planimetrica si volumetrica a locuintelor cu una sau mai multe încaperi.
   În cadrul muzeului, se remarca în mod deosebit, casele cu foisor din zona etnografica Horezu (din comunele Maldaresti, Stoenesti, Barbatesti), gospodariile specializate în viticultura, transferate din zona Dragasani (satele Prundeni, Olteanca), în pomicultura (comunele Alunu, Tomsani, Cernisoara) ori în cresterea animalelor din zona montana (satele Boisoara, Pascoaia-Brezoi).
   Alaturi de locuinte, în cadrul gospodariilor au fost transferate si o serie de constructii anexe : patule, magazii, fânare, cotete destinate depozitarii unor produse agroalimentare sau pentru cresterea unor pasari si animale.
2. Sectorul Social – cultural al „monumentelor de utilitate publica” cuprinde o scoala primara rurala de la începutul secolului al XX-lea, din vremea lui Spiru Haret, un han de la sfârsitul secolului al XIX-lea din satul Saliste comuna Malaia, o biserica din lemn, construita la 1785 si transferata din comuna Nicolae Balcescu, un scrânciob din comuna Stoenesti, iar în perspectiva acest sector va fi completat cu o primarie rurala, precum si cu alte obiective cu valoare arhitectonica.
3. Sectorul Mestesuguri – tehnici populare prezinta procedeele si tehnicile de prelucrare a unor materii prime necesare pentru faurirea unor unelte, vase si diferite obiecte de uz casnic, metodele folosite pentru prelucrarea fibrelor vegetale si animale sau tehnicile traditionale pentru obtinerea unor produse animale si vegetale.
   În cadrul muzeului a fost transferate si reconstituite o serie de ateliere mestesugaresti – atelierul de olarit din centrul Vladesti (secolul XX), atelierul de dulgherie-tâmplarie (secolul XX) din satul Serbanesti, comuna Salatrucel, atelierul de prelucrarea parului de capra (începutul secolului al XX-lea), din satul Curtea, comuna Popesti, precum si un atelier de fierarie din comuna Prundeni.
   Sunt de semnalat si instalatiile tehnice – morile de mâna si de apa din zona etnografica Lovistea, cazanele pentru tuica din localitatile Stoenesti si Buda, piva din localitatea Costesti, cuptorul pentru uscat prune din satul Muiereasca de Sus, sau o serie de instalatii pentru obtinerea vinului (teascuri, linuri etc.), organizate în cadrul unor gospodarii de viticultori, transferate din localitatile Mitrofani, Olteanca, Prundeni, din zona podgoriei Dragasani.
4. Sectorul Constructiilor specializate – reprezentat prin câteva unitati, ilustrând pe cele din hotarul satului sau din zona montana : troite de drum, transferate din localitatile Govora-sat si Feteni, fântâni de hotar, stupine de albine, o stâna transferata din muntele Smeurat, un conac de vie transferat din comuna Fârtatesti, foisoare de paza etc.